Vă amintiţi Constiuţia Uniunii Europene? Da, cea respinsă de Franţa şi Olanda? Aceeaşi Constituţie Europeană asupra căreia guvernul laburist a promis britanicilor un referendum înainte de alegerile general?

Ei bine, s-a întors. Constituţia s-a întors din morţi sub o alta formă, cea de „tratat”.

Aşa zisul… „nou” tratat UE are toate ingrdientele ca vechea constituţie. În realitate, ieri s-a identificat că 96% din acest tratat este identic cu vechea constituţie.

UK Daily Mail atrage atenţia asupra faptului că politicienii din Westminster s-au trezit prea târziu să reacţioneze faţă de mandatul de 16 pagini semnat de Tony Blair luna trecută. În schimb, Eurocraţii se grăbesc să înlăture orice obiecţie britanică.

Textul tratatului prevede: „Parlamentele naţionale vor contribui activ la bun funcţionare a Uniunii”. Aceasta ar putea fi interpretată ca reprezentanţii aleşi să pună interesele UE deasupra celor a statelor membre. Parlamentele ar fi reduse la statutul de adunare regională prin pierderea suveranității parlamentare.

Referitor la apărare şi afaceri externe, textul tratatului spune: „Competenţa UE în probleme de politici comune de afaceri şi securitate vor acoperi toate zonele de politică externa şi toate chestiunile referitoare la securitate UE”… însemnând faptul că ţinta explicită este o politică comună a UE de apărare ce ar submina dreptul parlamentelor de a decide când să intre într-un război.

Acelaşi lucru se întâmplă cu tot spectrul acoperit de tratat, de la imigrare la mediu. Piaţa liberă va dispărea şi va fi înlocuită de „economia pieţei sociale, ţintind către slujbe cu norme întregi şi progres social, cu un înalt nivel de protecţie”.

Dacă cineva se îndoieşte de tratat ca fiind vechea constituţie discreditată, sub un alt nume, nu au decât să îl asculte arhitectul constituţiei, fost preşedinte francez Valery Giscard d’Estaing. El a admis că modificările aduse tratatului au fost „puţine şi pe alocuri, şi mai multe cosmetice decât reale”. Termenul de constituţie a fost abandonat pentru simplu fapt de „a face oamenii fericiţi”.

Tratatul marchează un punct fără întoarcere. Dorim să ne scufundăm în ceea ce preşedintele Uniunii Europene Jose Manuel Barroso numeşte „imperiul” Europei? Sau dorim să continuăm ca naţiuni independente?