Uniunea Nord Americană, act conspiraţional, nu teorie a conspiraţiei

Sinopsis: „Blogger-ul profesional” John Hawkins spune că „nu e nimic în teoria conspiraţiei UNA (Uniunea Nord Americană).” Îl invităm să-şi abandoneze iluzia şi să confrunte faptele: Arhitecţii UNA admit că ei caută să construiască un guvern regional şi global.

Vezi articolul original: Uniunea Nord Americană non-existentă

Cei ce pun la îndoială motivele, activităţile şi obiectivele Parteneriatului de Securitate şi Prosperitate (nume original: Security and Prosperity Partnership – SPP) sunt consideraţi „teoreticieni ai conspiraţiei” sau mai grav. Dar, dacă nu există nimic de care să ne fie frică, atunci de ce întâlnirile SPP sunt aşa de secretoase, organizate în locaţii retrase şi izolate de media? Ar trebui să fie destul de evident că cei care planifică şi participă la întâlnirile SPP nu doresc ca restul lumii să ştie ce pun la cale.

Acum cinci ani, fostul vice preşedinte mexican Fox a ţinut un discurs în Madrid, Spania, în care a declarat:

Eventual, obiectivele noastre pe termen lung sunt de stabilire cu Statele Unite, dar de asemenea şi cu Canada, celălalt partener regional al nostru, un ansamblu de conexiuni şi instituţii similare cu cele create de către Uniunea Europeană, cu obiective la fel de importante cum ar fi viitoarea prosperitate a Americii de Nord şi libera circulaţie a capitalului, bunurilor, serviciilor şi persoanelor.

Noul cadru de lucru pe care îl construim este inspirat din exemplele Uniunii Europene.

După ce citim asta, singura concluzie pe care o putem trage este că acei care, precum John Hawkins, neagă că SPP încearcă crearea Uniunii Nord Americane şi sunt fie ignoranţi ori înşelători. Dacă Hawkins este ignorant, atunci el ar fi ceea ce Lenin descrie ca „un idiot util”. Dacă este înşelător, atunci el lucrează efectiv ca un scut pentru cei care doresc să îngroape Constituţia (SUA) şi să ne ia suveranitatea.

Hawkins afirmă că este necesar un amendament constituţional pentru a stabili o monedă regională, de exemplu, deoarece Articolul I, Secţiunea 8 a Constituţiei (SUA), dă Congresului puterea de a „crea monedă, regularea valorii acesteia, şi a monezii străine, şi fixarea standardelor de greutate şi măsurare”. El spune că şansele ca aceasta să se întâmple sunt apropiate de zero.

Dar, nu a fost nevoie de un amendament constituţional pentru a crea Rezerva Federală. Federaliştii, nu Congresul, acum au puterea să creeze bani din nimic. Banii noştri obişnuiau să fie monede de aur şi argint, sau certificate de hârtie susţinute de aur şi argint. Acum banii noştri nu mai reprezintă nimic. Congresul, Preşedintele, şi Curtea Supremă ignoră constituţia de multe decenii, deoarece votanţii nu i-au făcut răspunzători. Şi nu e doar problema banilor în care rolul constituţional al Congresului este ignorat. Gândiţi-vă, de exemplu, în câte războaie a fost implicată această naţiune după cel de-al doilea război mondial. De câte ori Congresul e făcut o declaraţie de război de atunci? Răspunsul, bineînțeles, nici unul începând cu 1941.

Unul dintre luptătorii către o guvernare regională şi globală, este, desigur, David Rockefeller, fost şef al Băncii Chase Manhattan şi fondator al Comisiei Trilaterale. Recent el şi-a publicat memoriile, în care declară:

Pentru mai bine de un secol, extremişti la oricare capăt a spectrului politic au fost ocupaţi cu incidente bine mediatizate, cum ar fi întâlnirea mea cu Castro, pentru a ataca familia Rockefeller influenţa exagerată pe care susţin că noi o exercităm asupra politicii Americane şi instituţiilor economice. Unii cred că suntem parte a unei cabale secrete ce lucrează împotriva celor mai bune interese ale Statelor Unite, caracterizând familia mea şi pe mine ca „internaţionalişti” şi de conspirare cu alţii din jurul lumii pentru a construi o politică globala mai bine integrată şi o structură economică – o singură lume, dacă vreţi. Dar dacă asta este acuzarea, mă fac vinovat, şi sunt mândru de asta.

Iată, direct din gura calului. Teoria conspiraţiei? Nu, acte conspiraţioniste!

Suveranitatea Statelor Unite ale Americii, cum sunt definite în Declaraţia de Independenţă şi Constituţie, e cel mai prețios lucru pe care îl avem. Suveranitatea noastră este parte a formulei ce a făcut această naţiune cea mai mare şi cea mai de succes politică, economie şi experiment cultural din istoria omenirii. Pentru a o proteja, este imperativ ca noi să ne contactăm reprezentaţii în Congres şi să le cerem ca ei să se opună a tot ceea ce are legătură cu Uniunea Nord Americană.