George W. Bush si Gordon Brown dau unda verde atacarii Iranului

Rapoartele date în presa britanică pe parcursul acestui week-end sugerează că Gordon Brown a promis susţinerea Statelor Unite încă de la început a bombardării bazelor militare ale Iranului dar nu în detrimentul nuclear al tării. (not on the country's nuclear facilities)

Un articol din London Telegraph cuprinde mărturii ale oficialilor Pentagonului spunând că Anglia va suporta un atac dacă republica islamică va conduce atacuri majore ale militanţilor împotriva Angliei sau împotriva forţelor americane din Irak:

După dezbaterile din iulie cu Preşedintele George W Bush, domnul  Brown i-a lăsat pe oficialii Statelor Unite cu convingerea că Anglia a fost „vizată” ("on board") pentru un răspuns militar - însă doar dacă se dovedea că Iran a plănuit un mare atac militar sau o altă mare ofensivă asemănătoare cu răpirea marinarilor britanici din luna martie.

America vrea ca Regimentul Special de Aviaţie al Angliei să participe la raidurile speciale desfăşurate în Iran, şi a cerut ajutor marinei militare - Royal Navy – cu scopul de a combate represaliile iraniene din Golf.

Într-un articol ulterior din The Telegraph, se lansează ideea conform căreia neoconii de la Casa Albă au abandonat planurile de a distruge forţele nucleare iraniene şi în schimb va folosi „terorismul” ca justificare pentru a bombarda ţara.

„Loviturile tactice sunt acum în plan” este dezvăluirea făcută redactorului Telegraph, Tim Shipman, de către Vincent Cannistraro, şeful spionajului Consiliului Naţional de Securitate Ronald Reagan şi de asemenea cel ce a fost odată şeful operaţiunilor în centrul CIA împotriva terorismului.

„Guvernul britanic este de acord cu planurile de lansare a lovituri limitate asupra obiectivelor din Iran, pe temeiul luptei împotriva terorismului.” În timp ce Forţele Aeriene şi Navale ale Statelor Unite pot face incursiuni fără ajutor din partea RAF, Pentagonul ar avea mare nevoie de cooperarea marinei militare Royal în eventualitatea unui atac de prevenire a Iranului împotriva exploatării minelor din Golf şi pentru a bloca exporturile de petrol.” ; a mai adăugat Vincent.

Potrivit rapoartelor, un purtător de cuvânt al primului ministru britanic de pe Downing Street a declarat: „Faptul că noi nu ne vom pronunţa asupra discuţiilor Primului Ministru cu Preşedintele Statelor Unite, nu înseamnă că acceptăm această versiune a evenimentelor.”

„Oricum, rapoartele coincid cu analizele recente efectuate de experimentatul jurnalist Seymour Hersh, care a dezvăluit că sursele lui l-au informat asupra planurilor pe care comandanţii Statelor Unite le fac pentru a distruge forţele nucleare din Iran, însă deocamdată li s-a spus să se concentreze asupra gărzilor Revoluţionare, care au fost învinovăţite de atacurile împotriva forţelor americane şi englezeşti din Irak.

Decizia recentă a Congresului SUA de clasificare a gărzii iraniene ca „organizaţie teroristă” deschide de asemenea calea unui atac britanic contra terorismului.

Zbigniew Brzezinski, fondator al elitei Comisiei Trilaterale şi consultant al securităţii naţionale pentru fostul preşedinte Carter, a expus scenariul unei deconspirări în următoarele luni, în timp ce săptămâna trecută a spus că planul Bush era să înfăţişeze orice atac aerian  asupra Iranului ca „răspuns la ceea ce este o situaţie intolerabilă. De data aceasta, spre deosebire de atacul în Irak, noi o să adoptăm poziţia de victimă.”

Brzezinski, alături de alte nume ale elitei precum Gary Hart din Consiliul Afacerilor Externe, a insinuat că un eveniment terorist de tip steag fals, fie în America sau Irak, poate fi folosită ca justificare pentru a lansa imediat atacuri asupra Iran.

Evident neoconii (neoconservatorii americani) realizează că publicul nu va accepta o nouă confruntare bazată pe altă conjunctură şi ca urmare şi-a schimbat motivația prezentată de la problema nucleară înapoi la aşa zisul „război impotriva terorii” încercând să facă o conexiune între Iran şi insurgenții din Irak în pofida oricăror dovezi neconvingătoare.

Faptul că explicaţia pentru orice atac împotriva Iranului se tot schimbă, exact cum s-a întâmplat şi în cazul cu Irak înainte şi după de invazia din 2003; indică în mod evident că singurul lucru care contează pentru globaliştii neoconi de la conducerea Casei Albe este ca să-şi capete extinderea conflictuală, să ajungă să cucerească încă un alt stat independent financiar și suveran din Orientul Mijlociu.