Parlamentarul japonez Yukihisa Fujita vorbind in fata parlamentului Japonez, punand la indoiala versionea oficiala a evenimentelor de la 11 septembrie 2001

În septembrie 2003 într-un articol din ziarul The Guardian, Michael Meacher, cel care a fost ministrul mediului în timpul lui Tony Blair din mai 1997 până în iunie 2003, a şocat lumea când a numit războiul global împotriva terorismului ca fiind „fals”. Chiar mai controversat, el a sugerat că guvernul SUA fie a permis ca atacul terorist de pe 11 septembrie 2001 să aibă loc, fie chiar el (guvernul) a jucat un rol în distrugerile din acea zi. În afară de Meacher, puţini politicieni au pus la îndoială, în public, povestea oficială despre 11 septembrie –până la Yukihisa Fujita, membru al parlamentului japonez.

În ianuarie 2008, Fujita, membru al Partidului Democratic Japonez, a cerut parlamentului japonez şi prim-ministrului Yasuo Fukuda să explice găurile mari din versiunea oficială a evenimentelor de pe 11 septembrie 2001 pe care diversele grupuri, inclusiv acela care se autointitulează „Mișcarea pentru adevărul din 11 septembrie” (911 Truth Movement), susțin că le-au expus .

Fujita, împreună cu un număr mare de persoane, inclusiv cu politicieni europeni şi americani, conduc o inițiativă de începere a unei anchete independente pentru a afla ce s-a întâmplat pe 11 septembrie 2001.

„Acum trei sau patru ani în urmă am văzut unele materiale video pe Internet, cum ar fi „Loose Change”şi „911 in Plane Site", şi am început să pun întrebări,” a declarat Fujita într-un interviu. „dar încă nu puteam  să cred că acest lucru a fost făcut de oricine altcineva decât Al-Qaida.”

„Anul trecut am urmărit mai multe filme video şi am citit cărţi scrise de profesorul David Ray Griffin (un profesor  emerit de filozofie a religiei şi teologiei   Universitatea Claremont ce a scris cea mai populară carte  a mişcării de adevăr intitulată Noul Pearl Harbor (The New Pearl Harbor )), despre lucruri cum ar fi colapsul al  clădirii World Trade Center nr. 7. Această clădire, care nu a fost niciodată lovită de un avion, s-a prăbuşit direct în jos. Împreună cu video-uri care arată modul în care a căzut, precum şi numeroase rapoarte de explozii, mulţi sunt convinşi că această clădire a fost demolată.”

Prezentarea lui Fujita şi premierul japoney Fukuda s-au concentrat pe încă un aspect important al 11 septembrie ce mulţi o găsesc foarte suspecta: presupusul impact al unui avion la Pentagon.

„Nu cred că un  767 ar fi putut lovi Pentagonul”, a recunoscut Fujita. „Nu există dovezi ale avionului  în sine. Aproape nimic identificabil a rămas pe gazon sau în interior. Povestea oficială spune că întregul avion s-a dezintegrat, dar motoarele erau foarte rezistene (două motoare de 6 tone din titan cu turbine din oțel). Şi avaria clădirii este mult mai mică decât dimensiunea avionului presupus. Afirmaţiile oficiale nu se potrivesc cu faptele .”

În timp ce unii caracterizează afirmațiile ca fiind „sonată” şi spun despre criticii oficiali ai poveştii 11 septembrie că sunt „teoreticieni ai conspiraţiei,” Fujita are o companie impresionantă. De exemplu, fostul Maj. Gen Albert Stubblebine, ce a fost comandantul general al diviziei de Informații și Securitate din cadrul Armatei SUA până în 1984, este citat  pe site-ul web „Patrioții chestionează 11 septembrie" spunând „mă uit la gaura din Pentagon şi mă uit la dimensiunea presupusului avion care trebuia să fi lovit Pentagonul. Şi am spus: avionul nu se potriveşte în acea gaură.”

„Deci, ce a lovit Pentagonul? Ce l-a lovit? Unde este? Ce se întâmplă?”

Fujita îndeamnă administraţia Bush să pună capăt problemei și să publice pur şi simplu imaginile video care arată că avionul a lovit Pentagonul. În schimb, doar câteva imagini neclare au fost lansate publicului. Mai îngrijorător, multe înregistrări video au fost confiscate de la activităţile comerciale din jur de către FBI, imediat după explozia de la Pentagon.

Prăbușirea  din Pennsylvania, la fel ca şi explozia de la Pentagon, arată de asemenea nici o componentă identificabilă a avionului prăbuşit. Mai mult, resturi mici au fost găsite până la 10 km depărtare. În versiunea oficială acest avion „s-a evaporat” atunci când s-a lovit de pământ ceea ce este contradictoriu cu dovezile lăsate de către toate celelalte prăbușiri de avioane din istoria aviaţiei.

Avioanele prăbușite   după numărul identificare al avionului, dar nu şi în cazul celor patru avioane care s-au prăbuşit pe 11 septembrie. Ciudat, guvernul SUA a reuşit să furnizeze probe ADN şi paşapoartele celor ucişi, dar nu şi părţi identificabile din avioane. Într-un articol online intitulat „Fizica 911” (Physics 911), Col. George Nelson veteran de 34 de ani în US Air Force notează: „Se pare... că toate probele posibile au fost ascunse intenţionat de public.”

Fujita se bazează în mare parte pe materiale video, pe scrieri publicate în cărţi şi pe Internet, inclusiv pe site-ul „Patrioții chestionează 11 septembrie” (Patriots Question 911 – www. patriotsquestion911.com), în care sute de afirmații sunt ridicate împotriva relatărilor oficiale de către înalţii funcţionari din armată, serviciile de informaţii, poliție  şi guvern, cât şi de piloţi, ingineri, arhitecţi, pompieri şi alţii.

În timp ce nu mulţi japonezi au fost interesați de această poveste, câteva persoane notabile în afară de Fujita au contestat versiunea guvernului SUA inclusiv Akira Dojimaru, un scriitor japonez care locuieşte în Spania. În cartea sa „Anatomia colapsului WTC: Punctele slabe din relatarea guvernului SUA ", scrisă în japoneză, el foloseşte fotografii, desene şi proiecte ale clădirilor WTC pentru a susţine afirmația că cele două clădiri, WTC nr. 1 și WTC nr. 2, nu puteau să cadă în felul în care au căzut din cauza impactului avioanelor şi a incendiilor ce au urmat. „Și chiar dacă am concepe că ele (clădirile) s-ar fi prăbușit din cauza avariilor produse” Dojimaru a scris într-un e-mail, „ele nu s-ar fi prăbușit niciodată pe orizontală și ar fi împrăștiat grinzi de oțel și bucăți de beton mai mult de 100 de metri depărtare.”

Pentru Fujita, cercetarea meticuloasă a lui Dojimaru combinat cu site-urile web menţionate mai sus, a fost ceea ce l-a convins că relatarea oficială nu a fost mai mult decât un castel de cărţi de joc.

O carte pe care Fujita a găsit-o neconvingătoare  a fost „Raportul  Comisiei 9/11”.

„Capul comisiei 9/11 este un apropiat al Condoleezza Rice (secretarul de stat american) şi de vice-preşedintele Dick Cheney. Un membru al comisiei, senatorul Max Cleland a demisionat, spunând că Casa Albă nu a dezvăluit suficiente informaţii”.

Cleveland a spus chiar, la show-ul radio Democracy Now în 2004, că „Această Casă Albă vrea să acopere (dovezile de pe 11 septembrie).”

Mai recent, un articol din ziarul New York Times din ianuarie l-a citat pe Thomas Kean, preşedintele Comisiei 9/11m spunând că „CIA a distrus înregistrările cu interogările cu operativii Al-Qaeda” şi a concluzionat că „a blocat investigaţia noastră”.

Urmându-l pe Fujita, Karen Johnson, un senator republican conservator din Arizona, şi-a exprimat public îndoielile referitoare la 11 septembrie în fața Senatului SUA. Inspirat de Gadsby Blair – care pe 27 mai a început o grevă a foamei pentru a atrage atenţia asupra Mişcării Adevărului din 11 septembrie – Johnson, ca şi Fujita, încurajează politicienii să efectueze o anchetă aprofundată și independentă.

Fujita, care a lucrat pentru mai mult de 20 de ani pentru rezolvarea conflictelor internaţionale, grupul MRA, un ONG, şi Asociaţia Japoneză pentru Ajutor şi Alinare (AAR), a devenit celebru pentru o cauză la nivel global de când a adresat întrebări extraordinare parlamentului japonez. În februarie 2008, el a participat la o conferință la ținută la Parlamentul European, conferință condusă de europarlamentarul  Guilietto Chiesa şi a făcuta apel pentru o comisie independentă pentru a investiga evenimentele de la 11 septembrie 2001. În timp ce se afla în Europa, el s-a întâlnit cu organizaţiile non-guvernamentale din 11 de ţări europene pentru a discuta despre 11 septembrie.

O lună mai târziu, Fujita a vorbit în conferința „Adevărul acum” (Truth Now) ținută la Sidney, Australia. Un punct central al acestor întâlniri a fost documentarul italian „ZERO”, a cărei lansare  va marca pentru prima dată că mesajele mişcărilor de adevăr 9/11 s-au mutat din „lumea cibernetică” în locuri publice. Fujita a vorbit de asemenea despre îndoielile sale referitoare la 11 septembrie la două show-uri de radio din SUA, unul găzduit de către republicanul Ron Paul, candidat la preşedinţie, şi un altul găzduit de către Alex Jones de la infowars.com.

El face de asemenea valuri în Japonia. Fujita a fost menționat într-un articol de pe 2 martie de către bine cunoscutul critic Takao Iwami în articolul „Cum să tratăm îndoielile față 11 septembrie?", din săptămânalul Sunday Mainichi. El a apărut, de asemenea, pe 26 martie într-un articol de primă pagină a revistei Spa!, articol intitulat „Conferinţă Europeană discută despre îndoielile din 11 septembrie.”

Cu toate acestea, nu toată lumea este captivată de întrebările importante ale lui Fujita.

„O persoană a arătat o puternică furie faţă de mine”, a remarcat Fujita, „şi un altul (o persoană japoneză) mi-a ameninţat viaţa. Alții m-au sfătuit să fiu extrem de atent.”

Totuşi, Fujita spune, că majoritatea, aproape 95 la sută, au fost pozitivi.

„Un om a zis: Eşti un adevărat samurai. Un alt om a venit tocmai din dub Okayama din vestul Japoniei pentru a-mi mulţumi personal. Şi din partea alor parlamentari am primit doar cuvinte de încurajare şi sprijin.”

În timp ce se afla în Europa, Fujita l-a întâlnit pe fostul parlamentar britanic Meacher, care a îndrăznit să pună în discuţie versiunea oficială când încă era considerat evangheliar. Timpul, războiul din Irak şi bunele surse video online, încurajează multe persoane, inclusiv politicieni, să iasă din lumea cibernetică şi să-și exprime îndoieli în ziare, reviste, cinematografe şi – cel mai important – în camerele guvernului.

„Acum Blair a plecat şi Bush va pleca și el în curând,” a spus Meacher lui Fujita. „Vine timpul nostru.” 

Un sondaj realizat de ziarul „The Japan Times Online” arată că 87,9% din cei care au votat nu cred în varianta oficială.