În urma dezminţirii Northcom că trupele de atac ale armatei Statelor Unite ar fi fost folosite să se ocupe de „neliniştea civilă” după anunţul că mii de soldaţi aflaţi în serviciul militar activ au fost mutaţi în interiorul Statelor Unite, un raport al Army.com scoate la iveală că mai mult de 400 de soldaţi din marină au fost distribuiţi într-o singură unitate incluzând şi o „forţă de securitate” care va opera din interiorul ţării.

Un raport din 8 septembrie al Army Times menţiona că trupele din serviciul militar activ din cea de-a treia divizie de infanterie brigada întâi artilerie care se întorceau din Irak vor fi la datorie pentru o perioadă de 12 luni începând cu 1 octombrie pentru „a răspunde cu forţă la urgenţele şi dezastrele naturale sau provocate de om, inclusiv atacurile teroriste.”

Acest raport a precedat un articol al Washington Post din 1 decembrie 2008 care relata că există planuri de staţionare a încă 20.000 de trupe în interiorul Americii pentru „siguranţa domestică” începând cu septembrie 2011.

Conform cu articolul din Army Times, îndatoririle lor sunt de a se ocupa de „neliniştea civilă şi controlul mulţimii.” Recunoaşterea acestui lucru a fost mai târziu dezminţită de şeful diviziei de operaţiuni din cadrul armatei, colonelul Michael Boatner care face parte din Northcom şi care a declarat pentru Homeland Security Today că „Folosirea forţei nu se va aplica pentru exercitarea legii, neliniştea civilă sau controlul mulţimii, ci pentru a susţine agenţiile coordonatoare implicate în salvarea de vieţi, uşurarea suferinţei şi preocupate de nevoile comunităţilor afectate de atacurile cu arme de distrugere în masă, accidente sau chiar dezastre naturale.”

Cu toate acestea, o ştire din 7 ianuarie a Serviciului de Presă al Forţelor Americane publicată pe Army.com confirmă că cel puţin unele dintre unităţile care operează în interiorul Statelor Unite se bazează pe „forţa de securitate” pentru a asigura protecţia trupelor care răspund de accidentele în masă în America.

Potrivit articolului, soldaţii distribuiţi la Apel de Forţă în cazul Incidentelor Chimice şi Biologice (CBIRF) care operează în afara Facilităţilor de Sprijin ale Forţelor Navale în Indian Head, Maryland sunt „însărcinate de Departamentul Apărării să răspundă la dezastre care cer asistenţă federală,” o sarcină care impune ca „armele soldaţilor să fie înlocuite cu pârghii de metal, căştile Kevlar cu căşti de protecţie pentru muncitori şi uniformele de luptă cu salopete.”

„Comandantul Marinei stabileşte un plan pentru a dezvolta o unitate foarte bine pregătită şi specializată menită să răspundă unor asemenea ameninţări încât statul şi autorităţile locale au nevoie de asistenţa Departamentului de Apărare.”

„Al doilea Corp Expediţionar al Marinei a condus eforturile operaţionale ale unităţii până în octombrie 2008 când, făcând o mişcare istorică, comandamentul de Nord al SUA a înregimentat aproape 5000 de militari aflaţi în activitate, forţe menite să răspundă urgenţelor dintre graniţele ţării.”

„Acum CBIRF este asociat pe cale administrativă cu al doilea Corp Expediţionar al Marinei, dar poate beneficia şi de ajutor medical, aviatic, logistic şi de transport din partea celorlalte unităţi cu apelul de forţă al Northcom.”

Deşi colonelul Marinei, John M. Pollock, afirmă că „Siguranţa forţelor noastre care operează din interiorul ţării este o problemă de exercitare a legii şi mai degrabă aş îmbunătăţi exercitarea legii pe plan local şi statal pentru a oferi această siguranţă,” articolul dezvăluie că o „forţă de securitate” delegată cu protejarea soldaţilor în timpul serviciului este o componentă a unităţii.

„Unitatea are specialişti în dezarmarea de bombe, în procedee tehnice de decontaminare, în detectarea şi identificarea chimică şi în extragerea medicală şi eliminarea accidentelor. Are de asemenea şi o forţă de securitate,” spune articolul.

Pollock a afirmat de asemenea că unitatea se afla pe poziţie la Convenţia Naţională Republicană în Minnesota, o violare pe faţă a Actului Posse Comitatus, legea care restricţionează armata să întreprindă operaţiuni de exercitare a legii cu excepţia momentelor de urgenţă naţională declarată.

De cine trebuie soldaţii să fie apăraţi dacă tot ce au ei de făcut este să ajute la eforturile de salvare şi să salveze vieţile oamenilor? Singurul scenariu posibil în care soldaţii au nevoie de alţi soldaţi ca să-i protejeze sub pretextul exercitării legii ar fi dacă îndatoririle lor sunt mult prea inacceptabile şi riscă măsuri drastice din partea publicului larg.

Faptul că raportul original al Army Times din 8 septembrie a dezvăluit că soldaţii vor avea acces la arme neletale pentru a fi folosite domestic, o descoperire care a fost mai târziu retractată după ce a trezit controverse în media, poate că oferă un indiciu nu prea subtil despre care este adevărata misiune a soldaţilor anticipând o decădere economică totală sau temutul atac terorist care este constant promovat de la centru şi de către media corporatistă.